Zona Homorod

Habitatul zonei este cert din epoca neolitică, însă cele mai semnificative urme preistorice s-au înregistrat din epoca bronzului. Din lotul descoperirilor întâmplătoare, dar însemnate, face parte o statuetă cunoscută drept „Venus din Homorod” (aflată la muzeul Brukenthal, Sibiu), care aparține culturii Wietenberg. Antichitatea are și ea ca repere locale, prin așezarea din epoca romană pe locul „Lindenhöltzchen”, din vecinătatea drumului roman care făcea legătura între castrul roman de la Hoghiz și Odorheiu Secuiesc.

Cele trei sate cuprinse acum în comuna Homorod au începuturi medievale, iar destinul lor a fost parțial comun, în bună măsură ca urmare a schimburilor de populație care s-au petrecut, de-a lungul secolelor, după anul 1000.

Satul Homorod s-a numit în vechime Petersdorf, după biserica închinată Sfântului Petru. Ridicată în a doua jumătate a secolului XIII, biserica evanghelică este una dintre puţinele biserici cu un plan de bazilică romanică-sală, și nu are o structură cu trei nave, ca cele mai multe dintre bisericile construite de sași. Puternic întărită după 1500, cu două incinte de fortificaţii, biserica-cetate din Homorod nu a fost cucerită niciodată.

În anul 1623 cetatea bisericească a fost incendiată, iar în anul 1626 s-a reconstruit. În anul 1658 cetatea rezistă unui asediu al tătarilor din Crimeea. În anii 1802, 1810, 1880 și 1956 au fost efectuate lucrări de restaurare.

Așezarea de la Jimbor – „Sombor” era în 1486 o localitate din scaunul Rupea.